Postarea despre bronșiolita acută a generat multe discuții și patimi. Mulți au l…

Postarea despre bronșiolita acută a generat multe discuții și patimi. Mulți au luat-o personal și s-au aruncat „în luptă” cu toată energia, argumentând că studiile din SUA, UE și UK nu se aplică în România, că în multe locuri din țara noastră se tratează cu medicamentele X, Y sau Z, pe care le-am menționat ca ineficace în postarea respectivă și că totul merge bine…

Câteva precizări:

1. Bronșiolita acută produsă de VSR este în creștere peste tot în lume. Și era încă dinainte de pandemie. O dovedește acest studiu recent din Polonia – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36362679/

2. Un copil mic nu este un adult în miniatură. Un copil mic este un adult în devenire și are mulți ani înainte până să devină adult.

Așa cum ne trebuiesc ani de zile ca să avem mustață, sâni, dantură definitivă sau capacitatea de a citi și calcula, cam așa este și cu funcțiile căilor aeriene și răspunsul la medicamente. Sunt necesari ani de zile de dezvoltare și maturare celulară până când aceeași doctorie va putea avea aceleași efecte ca în cazul tratamentului adultului.

3. In multe cazuri, copilul ce prezintă EXACT aceleași semne de boală ca un adult poate avea mecanisme diferite pentru producerea acestora.

In cazul bronșiolitei acute produsă de VSR, tusea și wheezingul nu sunt produse de aceleași mecanisme care produc tuse și wheezing la un adult cu astm sau la un vârstnic cu BPOC.

4. La nivelul celulelor musculare din bronșiile unui adult ce are o criză de astm se aplică Ventolin sau alte medicamente care stimulează receptorii beta-adrenergici tip 2 (RBA2). La adultul cu astm acest tratament funcționează deoarece stimularea RBA2 produce relaxarea mușchilor bronșici, dispărând bronhospasmul.

La copilul mic, deși RBA2 există, ei au o densitate mult mai mică și au un grad de imaturitate funcțională. La prematuri este mai intensă această „imaturitate/inabilitate”.

Și pentru ca lucrurile să fie clare, în bronșiolita cu VSR acești RBA2 sunt blocați și parțial distruși, după cum arată toate studiile moderne – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8486349/?report=reader#!po=30.2817

5. Copiii care fac bronșiolită cu VSR ar putea dezvolta în viitor astm, dar NU PENTRU CĂ nu au primit medicamente antiastmatice atunci când au avut boala acută, ci pentru că mecanismele imune pe care le folosește copilul, pentru a se vindeca de bronșiolită, favorizează activarea unor procese cu mecanism alergic.

Un studiu olandez efectuat pe un număr de peste 68.000 de copii spitalizați a arătat că riscul de a fi diagnosticat drept astmatic la vârsta de adult este de 10 ori mai mare la acei sugari care au fost spitalizați cu bronșiolită VSR față de cei cu răceli uzuale de nas și gât și de 7 ori mai mare decât al celor spitalizați pentru accidente – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35426942/

In concluzie bronșiolita acută cu VSR nu este asemănatoare, ca mecanism, cu o criză de astm la adult și, ca atare, folosirea medicamentelor antiastmatice, la un sugar cu bronșiolită medie/ușoară, eventual trimis acasă, este inutilă și poate avea efecte adverse.

MESAJ PRACTIC – este mai bine să prevenim bronșiolita VSR, prin mijloace non-farmacologice (igienă, evitarea aglomerațiilor cu un sugar, etc) sau farmacologice (anticorpi monoclonali anti-VSR), decât să ne așteptăm, în mod nerezonabil, să se vindece boala tratată cu medicamente ineficace.

Copilul mic NU este un adult în miniatură! Nici în România, nici în altă parte…

Source